După ce află că soțul ei i-a cerut lui Cihan să se căsătorească cu ea, Alya nu mai reușește să-și stăpânească furtuna de emoții. Adevărul o zguduie atât de tare încât nu mai poate gândi limpede. În lacrimi, se urcă în mașină și pleacă în viteză, fără să înțeleagă măcar încotro merge. Cihan pleacă imediat pe urmele ei.
Deși încearcă din răsputeri să o liniștească și să-i tempereze revolta, lui Cihan îi este greu să ajungă la inima ei. Pentru Alya, gestul lui Boran pare o trădare dureroasă, iar acest adevăr îi schimbă pentru totdeauna felul în care îl vede.
A doua zi, Alya merge la mormântul soțului ei. În liniștea acelui loc, își ia rămas-bun în felul ei. Își scoate verigheta și o lasă pe mormânt, ca un gest simbolic prin care închide definitiv capitolul unei căsnicii care i-a schimbat viața.
După ce află că și Cihan este prins într-o viață pe care nu și-a dorit-o, Alya vede mai clar și situația lui și îi spune că nu știe dacă ar trebui să fie furioasă pe el sau să-i fie milă. Îi propune să pună capăt căsniciei lor și să-și recâștige fiecare libertatea. Însă Cihan refuză. Pentru el, dorința fratelui său trebuie respectată, indiferent de preț.
Alya nu renunță însă la gândul plecării. Sună la Consulat și află că pașaportul fiului ei este gata și va fi trimis la Mardin. Pentru prima dată, planul de a pleca pare cu adevărat posibil.
În același timp, Cihan își dă seama că Mine este cea care i-a dat Alyei înregistrarea. Confruntată, Mine nici măcar nu încearcă să nege. Spune direct că a făcut-o pentru ca Alya să nu-și facă iluzii despre relația lor.
Mai mult decât atât, Mine îi spune lui Cihan un lucru pe care el refuză să-l recunoască: că, fără să-și dea seama, s-a îndrăgostit de Alya.
