Episodul continuă cu evenimentul organizat pentru lansarea proiectului lui Mercan și Nezir. Avocata lui Ateș caută o modalitate de a împiedica realizarea proiectului, iar vestea vine chiar în momentul în care Mercan se pregătește să urce în fața invitaților pentru discursul de prezentare.
Ateș îi înmânează discret un document prin care a obținut anularea autorizației de construcție.
Însă surpriza lui este și mai mare. Pe ecran începe prezentarea proiectului, iar numele spitalului pe care Mercan vrea să îl construiască îi atrage imediat atenția: Eylul, numele surorii sale. Ateș află astfel că Mercan vrea să dedice acest proiect memoriei lui Eylul.
Bulversați, cei doi se retrag. Ateș se întreabă de ce a ales Mercan acest nume și dacă are într-adevăr legătură cu sora lui sau dacă alegerea ascunde o altă semnificație. În același timp, Mercan este profund dezamăgită că Ateș a împiedicat realizarea proiectului tocmai când era atât de aproape să devină realitate.
Când Mercan îi mărturisește că spitalul a fost visul ei încă din copilărie și că tocmai pentru acest vis a ales să studieze arhitectura, Ateș nu mai are nicio îndoială: Mercan nu a uitat-o niciodată pe Eylul.
În ciuda dezamăgirii, a doua zi Mercan se trezește și mai hotărâtă să lupte pentru proiect. Îi spune lui Ateș că nu va renunța, indiferent câte piedici îi va pune. Nezir și Haydar caută, la rândul lor, soluții pentru a obține autorizația de construcție, însă se pare că nu vor reuși să treacă de Ateș.
În cele din urmă, Ateș îi propune lui Mercan să îi realizeze el proiectul, cu o singură condiție: să renunțe la orice câștig financiar. Deși spera ca banii obținuți din proiect să o ajute să-și salveze familia de el și de la faliment, Mercan acceptă, explicând că acest spital are o valoare sentimentală imensă pentru ea și că este important să fie construit.
Astfel, Mercan se întoarce la firmă și începe să lucreze alături de Ateș, întrerupând colaborarea cu Nezir.
Ateș este profund bulversat când o găsește pe Mercan privind o fotografie veche în care apare alături de el și de sora lui. Mercan îi povestește că cei doi au fost prietenii ei din copilărie și spune că și-ar dori ca ei să fie din nou acolo, pentru a retrăi acele momente de fericire.
Ea își amintește cu drag de ziua în care a fost făcută fotografia, însă pentru Ateș acea zi trezește amintiri dureroase legate de cruzimea lui Haydar. Aceste amintiri îi întăresc și mai mult hotărârea de a-l face pe acesta să plătească pentru toată suferința pe care a provocat-o.
