Pinar Deniz: Mi-a fost greu să dau viață personajului Ceylin
Câteva extrase din interviurile actriței Pinar Deniz:
Au trecut 10 ani de la primul tău serial, Sil Baştan. Ce ai sperat, ce ai găsit?
Pinar Deniz: “M-am maturizat mult, am căzut de multe ori, m-am ridicat de multe ori, am intrat într-o mulțime de haosuri. Am descoperit că omul este o ființă care nu stă pe loc și se transformă în mod constant. Au fost momente când am găsit ceea ce speram și momente când am fost dezamăgită. Dar mulțumesc lui Dumnezeu pentru ultimii 10 ani. Am adunat amintiri uimitoare. Încă îmi fac jobul cu mare entuziasm.”
Pe măsură ce faima ta crește, se extinde și cercul tău social. Ai întâlnit oameni care încearcă să profite de acest lucru?
Pinar Deniz: “Am întâlnit. Dar, pe măsură ce devii faimos, cercul tău nu se extinde, dimpotrivă, se micșorează. De exemplu, eu încă mă văd cu prietenii din copilărie cel mai mult… Înainte eram o persoană mai încrezătoare, acum îmi dau seama că sunt puțin mai precaută.”
Acesta este al treilea an cu personajul “Ceylin”. Cum te-a afectat personajul?
Pinar Deniz: “Trei ani mi s-au părut 30 de ani (râde) Nu am mai jucat niciodată un personaj atât de mult timp. Mi-a fost greu să-i dau viață lui Ceylin. Mă întorceam acasă și continuam să experimentez drama, trăind o epuizare pe termen scurt. Călătoria vieții ei a atins-o pe a mea și m-a ajutat să învăț atât de multe. Simt că m-a maturizat. Simt că mă îndrept spre un punct mai profesionist acum. Acum încerc să o tratez pe Ceylin ca pe un personaj și dintr-un loc mai sănătos.”
Despre cea mai dificilă parte a actoriei, a spus: “Povestea celui de-al treilea sezon al serialului “Secrete de familie” a fost foarte grea. Am filmat în două săptămâni episodul care a început cu litoralul, unde Mercan a dispărut. În acea perioadă, am încercat să mă închid și să intru în psihologia acelei povești. Aveam dureri în spate, nu puteam dormi, aveam grețuri. Uneori, personajul pe care îl joci poate fi greu din punct de vedere psihologic.
Chiar dacă încerci să nu rămâi în acel sentiment, poate că continuă să atingă anumite răni din viața ta și să le facă să sângereze. Cred că am învățat să-mi vindec traumele în timp ce jucam”.
“Uneori stabilesc o legătură mai mare cu personajele mele decât cu cele mai apropiate persoane din viața mea. Ele există cu adevărat și experimentez fiecare sentiment pe care îl reflectă în cel mai sincer mod. Poate fi un clișeu, dar fiecare personaj pe care îl joc îmi lasă ceva important. Se pare că rezolvă emoțiile care sunt blocate din mine. Ceylin m-a maturizat și mi-a crescut încrederea în mine. M-a învățat cum să depășesc durerea. Ne-am arătat una alteia cum să fim femei, cum să fim fragile și totuși să rămânem puternice. Draga mea Ceylin are un loc important pentru mine și va rămâne mereu așa.”
Frumoasa actriță a descris cel mai interesant eveniment pe care l-a experimentat după ce a devenit celebră prin următoarele cuvinte: “Un bărbat și familia lui m-au plăcut foarte mult în serialul TV ‘Patria mea ești tu’ și mi-au găsit casa și au venit să mă ceară în căsătorie de la familia mea. Au insistat o săptămână. Este un lucru înfricoșător dar și amuzant.”
Întrebată despre relația ei cu actorul Kaan Yildirim, actrița a spus: “Kaan este un tip foarte amuzant, nici eu nu stau rău, râdem mult împreună, vorbim mult. Cred că ne facem bine unul altuia lăsându-ne munca la ușă.”
Despre familia ei a spus că are 2 frați și 2 surori: “Familia mea este din Est. Am avut o structură familială mai conservatoare, mai limitantă. Din copilărie, am încercat întotdeauna să depășesc aceste limite și să fiu eu însămi. În timp ce le respectam, am încercat să-mi creez propria existență. Asta a fost un pic o provocare. Dar, noi ca și copii, ne-am modelat și transformat familia. Acum, tatăl meu mă privește cu mândrie pe ecran.”
“De fapt, eu încerc să găsesc și versiunea rea a mea. O persoană nu poate fi pur bună, nu cred. Mi-am spus: “Toți avem o mie și una de emoții în noi, vreau să le descopăr”. Simt cum pot să-mi descopăr partea rea și să nu o aleg. Emoțiile reprimate revin în calea noastră mai devreme sau mai târziu.”
“Poate suna clișeic, dar mă duc acasă și sunt recunoscătoare că am casa mea, că pot respira, că pot merge, că am acest talent… Cred că pot fi recunoscătoare pentru orice, oricând.”
Dacă povestea ta ar avea un titlu, care ar fi acesta?
“Nu vei reuși” mi-au spus, dar am reușit!”
