Hira, copleșită de propriile trăiri, simte că nu mai poate rămâne lângă Orhun. Îi cere, cu voce tremurândă, să o ajute să-și clădească o nouă viață cât mai departe, la capătul lumii. Orhun crede că Hira se teme de Afife care vrea s-o dea în mâinile lui Tașkin.
Lovitura vine pentru Afife când Orhun îi cere să se pregătească pentru a se muta în altă casă. Dar el știe că planurile ei nu se vor opri aici. Pentru a o proteja pe Hira cu adevărat, singura soluție pe care o vede este să se căsătorească cu ea. Doar așa Tașkin nu va îndrăzni să o atingă.
Când merge să-i vorbească despre această posibilitate, o surprinde în grădină, pierdută în gânduri, vorbind cu ea însăși: „Nu mai pot rămâne aici… nu cât timp inima mea încă bate pentru el.” Iar acel moment devine pentru el dovada că, în ciuda tuturor furtunilor, iubirea ei nu s-a stins.
Aziz se străduiește să o convingă pe Ece că Elif nu înseamnă nimic pentru el, dar fiecare privire pe care i-o aruncă fetei îl trădează. Răceala pe care o afișează față de Ece devine din ce în ce mai evidentă, iar intensitatea tăcută din ochii lui când o vede pe Elif spune totul.
În încercarea de a-și recăpăta controlul, Ece o amenință pe Elif, dar în loc să-l aducă mai aproape, nu reușește decât să-l îndepărteze și mai tare pe Aziz, care se grăbește să-i aline rănile provocate de Ece. Plină de frustrare, Ece vrea să-i dezvăluie fratelui ei că Elif este în viață — însă inima nu o lasă. Știe că acest adevăr ar însemna sfârșitul lui Aziz, iar ea nu poate accepta asta.
